Ieşind din mulţime!
Primul 8 Martie de care îmi amintesc e cel din clasa întâi. Avem un bold ascuţit în mână și un ditamai mărţișor de alamă, colorat din belșug. De emoţie, l-am adâncit bine în bluza subţire a doamnei învăţătoare, până am auzit: „Au!” Doamna m-a dojenit domol și a doua zi m-a scos la tablă.
Au mai urmat câteva reprize până s-a inventat celofanul și fundiţa gata făcută. Au urmat, în schimb, florile. Niciodată nu mi-au plăcut pieţele împânzite de tot felul de comercianţi care mai de care cu tupeu: „Ce vă dau, dom’le? 5 bucăţi la 15 lei? Uite aici ce frumuseţe de zambilă! Sigur iubitei o să-i placă! Vă fac chiar și o reducere!” Se uitau cam într-un ochi când le mormăiam că: „Doar mă uit!”
Într-un final alegeam cel mai prăpădit vânzător, doar de dragul de a nu fi pisat la cap cu tot felul de oferte. Astăzi ești chiar rugat să te duci la altă florărie, căci nu mai au timp de tine. Au prea multe comenzi.
Fac faţă tuturor sărbătorilor din an, dar săptămâna 1-8 Martie este mai plină de patimi decât toate vinerile Mântuitorului la un loc. „Cum să ies din mulţime?” este întrebarea care mă chinuie.
Istoria e crudă, dar faptele nu pot fi dezminţite. 8 Martie este armistiţiul între bărbat și femeie și totul a plecat de la momentul în care femeia a aruncat cratiţa cât colo, pe copii i-a lăsat în grija bonei, și-a luat o pereche de pantaloni, o cravată asortată (bineînţeles) cu diplomatul roșu bordeaux și rujul de aceeași culoare și s-a mutat la biroul de la etajul 48, de unde se simte în sfârșit băgată în seamă. Și vrei-nu vrei, nu poţi trece pe lângă acel birou fără să lași ofranda cuvenită – floarea și cutia cu bomboane. Este o isterie generală. Nu unul, ci toţi sunt în același sentiment că „așa trebuie”. Și întreb: Din vina cui? Nu cumva nepăsarea bărbatului și lipsa lui de afecţiune au chemat în istorie un 8 Martie?
Mai mult. Degradarea a atins cote înalte. 8 Martie a devenit o goană după cuvinte lingușitoare. Ipocrizia a luat locul emoţiilor. Zâmbetul este tot mai formal, ba chiar poate lipsi. Avem acum felicitări gata făcute, iar urările virtuale sunt la modă. Și oricum ne consolăm cu 9 Martie – momentul masculin de meditaţie în jurul celor 40 de pahare.
Și totuși, cum să ieși din mulţime?
Anul acesta am intrat într-o sală de clasă, de clasa I. Aveam un buchet de flori pe care trebuia (repet, trebuia) să îl înmânez unei doamne învăţătoare. Mă apropii de dumneaei, îi zâmbesc și, cu bucurie, îi înmânez buchetul. Plăcut surprinsă, doamna mă felicită la rândul ei și zâmbind larg mă întreabă, făcându-mi semn să mă uit în spatele meu: „Aţi venit cu întăriri?”
Mă uit în spate și, surpriză! Așezaţi în șir indian, o armată de pitici de clasa I așteptau cuminţi la rând pentru binecunoscuta scenă a înmânării mărţișoarelor și florilor. Am înlemnit de uimire și un puternic sentiment de deja-vu mă încerca din toate încheieturile. Căutam din priviri boldurile. M-am liniștit. Erau doar mărţișoare învelite în celofan. Știam că învăţătoarea avea să fie în siguranţă.
Întotdeauna vor fi zeci, sute care îmi vor lua locul. Nu poţi scăpa de mulţime, dar te poţi deosebi în ea.
Cum? Nu știu. Aceasta este lupta fiecărui bărbat cu sine însuși. O luptă continuă, zi de zi. Flori, bomboane, shopping, brăţări, plimbări, cuvinte romantice, haine noi, haine noi, haine noi…
Pentru că ești frumoasă! Pentru că trebuie să rămâi frumoasă! De aceea, draga mea, primește gestul meu de admiraţie și astăzi, 10 Martie.