Obosit peste măsură!

Studiu de caz: Ștefan Mihai Stefan Mihai

Am obosit! De câte ori nu rostim cuvintele acestea? De câte ori nu căutăm consolarea în cineva sau ceva, motivându-ne oboseala? De fapt, cine este prea puternic să nu obosească niciodată?

Șocant este faptul ca nici măcar în toiul sărbătorii nu suntem mai puţin obosiţi. Odihna a devenit un mit, o utopie faţă de care nu avem decât să constatăm decesul spiritului în mijlocul odihnei. Nici nu mai știm cum arată odihna. Mulţi o definesc ca fiind faţa neîntoarsă a pernei în miez de dimineaţă, pe care abia aștepţi să o răsucești pentru mai multă desfătare în braţele somnului. Alţii o caută în muncă și pasiunea pentru efort (fie el și fizic). „Muncesc ca să trăiesc!” se laudă ei. Și bineînţeles sunt și unii care preferă să se odihnească în voia liberului arbitru. La biliard ori în club, între prieteni la un joc de cărţi sau rătăcind undeva prin munţi după iluzia libertăţii.

Eu unul am obosit să caut odihna înșelătoare. Mă cred odihnit, dar mă scol mai obosit. Alerg să capăt odihna, dar nu mai știu la ce adresă locuiește. Odihna a devenit un mit. O legendă tristă la finalul căreia autorul încheie subit: „A adormit cu părinţii lui…”. Este odihna un capăt de linie? Și cât de obosit trebuie să fii ca să îţi dorești măcar și un final ca acesta?

Întrebări obositoare? Nicidecum. Căci odihna trebuie să fie aici și acum cu perspectiva sigură pentru Atunci și Acolo. Odihna trebuie să fie o certitudine și nu o iluzie fără stăpân. Fără o ancoră adâncă, vasul odihnei noastre naufragiază frenetic până la impactul final și nimicitor cu stânca rătăcită în mare.

Studiu de caz:
„Cu cine votezi?”
„Iau o pauză. Am obo-sit să alerg după iluzii!”
„Cum? Păi și cu res-ponsabilitatea ta de cetăţean balcanico-european ce faci? Mâi-ne să nu vii cumva în stradă pentru drepturi! N-ai votat, nu ai drep-turi!”
„Fii pe pace! Tu du-te liniștit, eu doar am obosit să-mi spăl mâinile de tuş și să răzuiesc buletinul de abţibilduri. Crede-mă, am obosit!”
„Hm,…auzi la el: A obosit! Zi mai degrabă că ţi-e frică!”
„Fie cum zici tu…eu vreau totuși să mă odihnesc! Rămâi binecuvântat!”

Iartă, mângâie, dăruiește. Fii cumpătat și fără viclenie. Nu judeca și nici nu te judeca pe tine însuţi. Fii smerit și iubește-ţi aproapele. Fii fără frică și totuși cu frică de Dumne-zeu. Fii bun, dar nu te lauda cu asta. Oprește-te o clipă din aler-garea ta și bucură-te de soare!
Cine știe, poate în felul acesta vei găsi locul de unde izvorăște ODIHNA!

Stefan Mihai 

Comentariile sunt închise.